Povestea
nesfârșită a concertului de la Peștera Românești
AVERTISMENT: Următorul “fragment epic”1 conține urme de comentariu pe text, precum și
noțiuni literare ce pot trezi amintiri legate de orele de limba și literatura
română!
Prolog
“Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci sorele e tot mai mic..”
(Octombrie2,
de George Topîrceanu)
Ca în fiecare toamnă, de-o bună de vreme încoace,
indiferent de condițiile meteo, nostalgici, entuziaști, sau poate doar curioși,
membrii clubului Speotimiș, fostii, actuali, viitori și prieteni de-ai lor se
adună la gura peșterii Românești. (Expozițiunea sau partea introductivă în
care autorul prezintă locul, timpul acțiunii și unele dintre personaje)
Motivul pentru care are loc această mobilizare
masivă de voluntari, plus echipamente conexe
este organizarea tradiționalului concert oferit de Filarmonica Banatul
Timișoara tuturor celor care reușesc să ajungă la peșteră în intervalul
producerii momentului artistic. (Intriga sau faptul
important care determină întreaga desfășurare a acțiunii)
Deși pregătirile se
demarează, de la distanță, cu mult înainte de concert, primele echipaje descind
în satul Românești cu câteva zile înainte de eveniment. Determinarea cu care au
pornit și în acest an îi ajută să înfrunte fără probleme noroiul de pe drum.
Odată ajunși la destinaţie se instalează cu toate acareturile și aprind focul
cu multă strădanie (lemnele ude, uscate la primus, se lasă într-un final
mistuite de flăcări). Activitățile se desfășoară acum în jurul vetrei. Caută în
traistă de-ale gurii, se cinstesc cum se cuvine, stau la povești până se satură
de trăncanit ori îi cheamă somnul și se-ascund în sacii de dormit până la ziuă.
În zorii dimineții gândurile
lor se îndreaptă fie spre ziua de ieri, fie spre cea de azi, fie nicăieri
căci prezentul e suficient prin liniștea
și simplitatea din jur.
Reveria nu durează mult. Se află aici cu un scop. Prin urmare, se reapucă cele lumești și timpul trece
cu folos.
Spre amurg densitatea pe
metru pătrat de intrare în peşteră creşte. Ajung şi cei scăpaţi din corporaţii
sau alte locuri de muncă procustiene. Sătui de traiul superficial de la oraş
îşi revendică acum dreptul de a se simţi cu adevărat liberi preț de două zile.
Vin să ia binecuvântare de la natură și să fie alături de prieteni împreună cu
care vor munci pentru folosul comunității.
Că tot veni vorba despre ei,
puşi mereu pe şotii nu se lasă mai prejos nici în acest an. Au ales să facă o
surpriză celui mai “tăcut”, “harnic” şi “manierat” membru al grupului. Care, în
plus, manâncă “foarte puţin”, “nu se atinge de proviziile altora, refuzând
vehement orice bunătăţuri oferite de alţii” şi “nu se plânge niciodată”, chiar
dacă îi este foarte greu!
O greşeală nevinovată, un
mic detaliu scăpat din vedere în practicarea, la modul neprofesionist a unui
hobby, cum ar fi, de exemplu, echitaţia, la care se adaugă dacă se adaugă
mijloace tehnologice avansate te fac celebru în cîteva ore. La fel s-a întîmplat şi cu omul nostru, căruia mare i-a fost mirarea
cînd s-a văzut, aici, departe de civilizaţie, pe un afiş de dimensiunile unui
panou publicitar!
Negura se lasă din nou peste
pădure. Focul este
resuscitat, bucatarul pregătit, ceaunul golit.
Bomboanele M&M’s care-l umpleau până adineaori, aduse tocmai de pe
tărâmuri olandeze de prietenul nostru zburător fac loc cărnii, legumelor și
condimentelor. Populația trebuie hrănită serios, prognoza pentru ziua următoare
anunțând soare și ... treabă! Dar până atunci, “dă-i cu una, dă-i cu alta”3..
sete mare după o masă așa copioasă, ascultăm frumos o muzică bună, stăm la
taifas, râdem, glumim bucuroși de revedere până cînd ne lăsăm, rînd pe rînd,
pradă somnului, lasând liliecii să zboare în tihnă pe tura de noapte. (Fragment al narațiunii în care se face o
trecere subtilă de la pers. a III-a, plural la persoana a II-a, plural,
deoarece povestitorul se alăturadin acest moment pesonajului colectiv
“organizatorii”)
O nouă zi se anunţă
zgomotos. Ne trezim pe ritmurile unei muzici alerte şi rămânem “băgaţi în
priză” până noaptea tîrziu, inclusiv. Mic dejun la ceaun, reflectoare, topoare,
drujbă, hârleţ, scări, balustrade, cabluri, generatoare, ceapă, cartofi,
morcovi, carne, cuţite, lemne, foc, apă, sticle, scaune, … toate trec prin
mîinile noastre şi lucrurile încep să capete formă.
Pe parcursul întregii zile
de sâmbătă mai sosesc oameni, de-ai noştri, care rămîn şi de-ai locului sau, de
te miri pe unde veniţi să viziteze peştera, care pleacă. (Desfășurarea
acțiunii este partea cea mai întinsă, care cuprinde faptele, întâmplările determinate
de intrigă)
După apusul soarelui efectivul
numeros şi compact se-apucă de sărbătorit. Bucuroşi de revedere şi animaţi de
muzică dănţuim, ciocnim, ne veselim, râdem cu poftă. Pe cînd cheful e în toi se
dă sfoară’n chermeză că trebuie adusă una bucată generator din poiană. O parte
din flăcăi sunt nevoiţi să plece într-acolo! Iau cu ei voia bună şi pe
trompetistul de serviciu, care încadrat în peisajul feeric, dat de lumina lunii
pline face să le pară munca mai uşoară. Se întorc victorioşi la vatră şi mai
sărbătorim o vreme. (Punctul culminant (intern) este partea
care cuprinde momentul de maximă intensitate în desfășurarea acțiunii)
Şi cum nimic nu durează o veşnicie aşa şi petrecerea noatră se stinge
încetul cu încetul pe măsură ce participanţii cad pe capete la somn răpuşi de
obosoală sau de licorile tradițional-fructate (prune, struguri …)! Cu atât mai
mult, cu cît suntem avertizaţi că începînd cu orele 5-6 ale dimineţii se vor
efectua în peşteră lucrări de amenajare a spaţiului, care vor disturba cu
siguranţă liniştea publică.
Ziua
pentru care ne-am pregătit temeinic începe exact aşa cum a fost anunţată. Ne
trezim şi urmăm paşii binecunoscuţi. Cei vechi cunosc regulile, iar cei noi se
adptează din mers. Rutina este aceeaşi ca’n fiecare an: mâncat repede5,
stins focul, strîns lucrurile, împărţit sarcinile, ţinut mulţimea în poiană
pînă intră orchestra şi instrumentele6, străjuit intrarea în
peşteră, oameni pe culoar pentru plasarea corespunzătoare pe scaune a
invitaţiilor7, păzit rucsaci, fiert vin pentru intermezzo, vîndut
tricouri, debarasare peşteră şi dute-vino pe potecă. (Punctul
culminant (oficial) este partea care cuprinde momentul de maximă încordare în
desfășurarea acțiunii)
Şi uite-aşa se încheie încă
o ediţie de “Româneşti”, similară ca format cu
celelalte, dar având în acelaşi timp particularităţile ei. În acest sens cel
mai mult ne bucură că anul acesta nimeni nu s-a mai prăvălit în nici-o
prăpastie! Dar şi că vremea a fost prietenoasă, oamenii veseli, Maurice din nou
alături de noi, la fel şi altii care au revenit după multă vreme.
Şi-am
încălecat pe-o şa si… Nu! Stai aşa. Ăsta e alcineva!
Eu încalec pe o frunză,
Prind în zbor buburuză,
Şi închei povestea mea,
Bună, rea cum o fi ea! (Deznodământul
sau ultima parte, cuprinde sfarșitul acțiunii, al evenimentelor)
Note de subsol
1.
Formularea poate fi atribuită textului de mai sus doar cu mare îngăduinţă din partea cititorilor
avizați, dar mai ales a criticilor literari, care m-ar închide dacă ar lectura
cele scrise și ar vedea că am încălcat cine știe ce reguli de bază
2.
Versurile poeziei Octombrie pot fi regăsite şi în variantă muzicală de excepţie, fapt care se
datorează marelui artist Tudor Gheorghe
3.
Parte de text cenzurată
4.
Ne-am cam întins cu omleta…
5.
Nu ne iese niciodată, ne e frică să nu ne stea’n gât!
6.
Aceleaşi insistenţe ca de obicei!