Pages

Saturday, November 30, 2013

"Sfîrşit de noiembrie"









Speotimiş porneşte din nou la drum.
Frunzele-s moarte, vremea-i mai rece acum.
În vazduh, norii se-adună a ploaie-aducând,
Răcoare să fie, sau zăpadă să cadă curând,
Și tot nu ne-opreşte să facem ieşiri,
Iubim aventura, viata ne arde-n priviri,
Timpu-l petrecem frumos, ne place s-avem amintiri.

Devreme spre Anina pornim, cu somnul încă pe gene,
Evenimentul speologic ne-asteaptă, plus, un fruntaş printre avene.

Nu-i timp de zabază că-n plan sunt mai multe,
O echipare de-aven, şi-o tură-n adâncul din munte,
Invitaţie de onorat, la întalnirea anuală a speologilor de prin Banat.
E vremea pentru întâlnire şi înspre teatru am plecat.
Magia locului ne fură, şi-ncet, încet vom deveni  
Boemi ca orişice artist, când sus pe scenă vom dormi,
Răpiţi de somn, doar până-n zori, a doua zi.
Iar la aven ne-ntoarcem, si stăm până târziu.
E frig şi plouă-ncet, dar focul este viu!













La ieşirea din 23-24 noiembrie 2013, de la Avenul Mare şi Întâlnirea speologilor din Banat, Teatrul Vechi, Oravita, organizată de Asociaţia Speologică Speo-Caraş Oraviţa au participat, în ordinea sosirii la destinaţie a autovehiculelor: Remus, Adi, Mişa, Raluca, Ian, Emil, Eliza, Marius, Laurenţiu, Tibi, Ama, Andreea, Alexandra,  Angi, Cristina, Emil.





Wednesday, November 20, 2013

Balada Bătrâna


Cum plecat-am noi așa,
Cu mașina la Bătrâna
Și cu volanul pe dreapta...
Uite ca avurăm bafta
Să nu o mai ia cheie,
Să nu mai avem scânteie!
Ș-acolon benzinărie
Căutăm soluție.
Ne gândim la baterie...
Poate-i moartă? Și-o să-nvie,
Dacă o să luăm curent
De la alt harnașament.
Da nimic nu reușim
Atunci ca să o pornim
Punem mâna de o-mpingem.
Și-așa mai departe mergem!

Rulând atent pe șosea,
Ne dăm seama că am vrea
O muzică s-ascultăm,
Ca să ne mai delectăm.
Cum nu-i bun casetofonu’,
Scoatem iute telefonu.
La-li-lu și tra-la-la,
Mai intrăm și noi cu vocea,
Că doar așa s-ar părea
Că trece mai ușor vremea.

Ne oprim la Traian Vuia,
Să luăm mașina altuia,
S-o lăsăm la mănăstire,
Pentru ca la revenire
Să o ia Adi Gruescu,
Responsabilul cu râsul,
După ce va pedala,
La vale înspre șosea,
Dimineața, sâmbăta.

În sătucul liniștit,
Vineri seara am sosit,
La răscruce ne-am oprit,
Apoi Mișa a venit
Să ne-arate drumul bun
Către casa din cătun.

Ne-așteptau cu foc în sobă,
Mai lipsea pe mas-o ciorbă!
Timp să facă n-au avut.
La cazan ei au șezut,
Cu bătrânii din ținut.
Nu-i nimic, ne-am descurcat
Masa de am aranjat,
Cu bucate-o am ornat:
Pâine, brânză, ceapă, slană,
O zacuscă, o banană,
Ș-apoi cu apă de prună...
Curge glumă după glumă.
Râste și voie bună,
Până somnul ne adună,
Și ne-ntinde pe podea,
Pân se-arată dimineața,
Când prin roua cristalină,
De pe iarba din grădină,
Pășim către masa plină.
Pâine a fost cam puțină,
Dar am împărțit frățește,
Am mâncat și niște pește,
Am golit borcanele,
Cutii și conservele,
Am mâncat și un gem bun,
Din fructe de căpșun.
Mulțumim mamei lui Ian
Și mai vreun înc-un borcan!

Nici bine n-am terminat,
Că strigarea s-a și dat:
- Hai rapid că avem treabă!
- Dar de ce atâta grabă?
- Ziua-i scurtă, zice Sache,
- Repede se face noapte!
- În mașină, ce mai stați?!
Sau o bicicletă luați.
- Hai în vale la Poieni,
Să sărim peste bușteni,
Râu cu pietre, frunze moarte,
Ce-ascund peșteri colmatate.

Aici vine spelogu
Ca să cerceteze locu’.
Cu hârleț și cu frontală
Se descoperă o sală,
Cu trei lilieci în ea
Și ditamai țânțărimea.
Mititele stalactite,
Câteva lame dințate
Și-un păianjen colo-n spate.
Ne târâm ușor pe coate
Și lăsăm eterna noapte
Să domnească iar în grotă.
Și mai completăm la notă,
Cum ajunge Angelica,
Cu Matizul atâtica,
Încurcânduse-n județe,
Aiurind prin cucuiețe,
Și-i fu rău pe serpentine,
Uite-așa cu-o Cola vine!
Apoi iată pădurarul.
Începe chestionarul:
Că de unde sunteți voi,
Că ce faceți pe la noi...
Liniștit ca nu-i pericol
Se întoarce la ocol.

Mult nu am mai zăbovit,
Foamea iarăși a lovit!
Facem planu’ pentru masă
Și ne ducem către casă.
Mămăligă, brânză, ouă…
Și cum să vă spun eu vouă,
Nu e cum te pregătești,
Te descurci cu primești!
Brânză și mălai am luat
De la o tanti din sat,
Dar de ouă a uitat,
Cetățeanul turmentat,
Și de Angi blestemat.
Când fu gata mămăliga,
Ne pregătim lingura,
Să îi dăm cu pofta bună,
În cina sub clar de lună.

După ce s-au săturat,
Băieții trec la spălat,
Într-o ținută sumară,
Sfidând frigul de afară,
Și cu apă din butoi
Se vor face ca și noi.
Apoi la căldurică,
Ne băgăm sub păturică,
Dar nu toți vor la culcare,
Unii merg la distilare!
Se-ntorc roșii în pomeți,
Doi din ai noștri băieți.
Dup-un timp toți ne pleoștim
Și la somn ne tolănim.

Cu radoiul ne trezim,
Când o voce auzim
Grăind: “Andreea Marin”!
Speriați, ne lămurim
Că nu-i vorba de mondenă,
Și că-i doar o întâmplare
Că au nume similare.

Luăm repede-o gustare,
Înainte de plimbare.
Pân’ la Piatra vom pleca,
În zonă de-om căuta,
Poate-o peșter-om găsi.
Dar nimic nu se ivi,
Numai pietre ș-alte stânci,
Nicidecum găuri adânci.

Apucăm drumu’napoi,
Luăm băiatul de la oi,
Din Moldova e venit,
Și aici s-a stability
Căci pământul nu-i ursit
Cum era obișnuit,
Și chiar de-i secetă mare
Tot se găsește mâncare
Ca să dea la animale.
Vârsta lui e 27,
Are și nevastă-n acte.
Un tânăr printer bătrâni,
Cu un prunc de șase luni,
Pe care Mișa l-a luat
Să-i ajute la săpat.
Are copaci de plantat.
Vrea să-si facă o livadă,
Colo la el în ogradă.

Înapoi când am venit
Geamul era aburit,
Angi, Andreea ne-au gătit!
Mâncărică de crumpene
Și spaghete-n vin cu carne,
Dintr-o conservă minune,
Nu se știe când datată,
Putea fi și expirată!

Iară după ce am mâncat,
Facem un pic de curat
În căsuța robănească,
Gazdele să ne primească
Și-altă dat’ când om veni,
Aici în zona Poienii.

Și balada ia sfârșit,
Că poate v-ați plictisit
De câte v-am povestit.

Ar mai fi totuși ceva…
Care va fi denumirea?
Peștera “Trei lilieci”,
Să-i fie nume pe veci?
SSCTP

(SMURD_SPEOTIMIȘ_COPII_TIROLOLIANĂ_PĂDUREA VERDE)



Duminică, 27 octombrie ne adunăm la Pădurea Verde a orașului nostru. SMURD-ul aduce voluntarii cu câinii, Speotimiș vine cu corzile, domnii profesori insoțesc copiii. 
Atenția elevilor, reprezentanți ai ciclului gimnazial este mai întâi captată de prezentarea echipajului de salvare. Sunt expuși apoi patrupezii, se fac câteva demonstrații cu aceștia și se efectuează un exercițiu de simulare a unei căutări de victime prin pădure.
Urmăm noi. Vlad este desemnat să ne introducă în scenă. Nu se știe ce au înțeles, sau reținut cei mici, cert este că își vor aminti cu siguranță experiența de pe coardă. 
Distracția este garantată de membrii Speotimișului organizați astfel: Ancuța responsabilă cu paza și ordinea în rândul mulțimii de puști nerăbdători, Remus și Noemi asigură îmbrăcarea hamurilor, Răzvan stă la baza scării de preluare în copac, de montare și lansare pe coardă se ocupă echipa formată din  Ian și Vlad, iar la celălalt capăt Tibi și Emil trag sforile la propriu dezechipând totodată copiii. 

         Documentarea foto-video este asigurată după cum v-ați obișnuit de subsemnata. Partea de catering a fost asigurată de
 Andreea. Și nu în ultimul rând, menționăm susținătorii morali ai echipei noastre: Eliza, Stefi, Alexandra și Timeea.

După ce rămânem singuri profităm și noi de montaj, după care ne recompensăm cu o porție de clătite,  servite la înălțime, dulci sau sărate, după gustul fiecăruia! Mulțumim pe acestă cale, încă o dată, gazdelor noastre: Ancuța și Ionuț, adresându-le urarea:

         “ – Să mai trecem pe la voi!



Wednesday, November 13, 2013

Povestea nesfârșită a concertului de la Peștera Românești



Povestea nesfârșită a concertului de la Peștera Românești

AVERTISMENT: Următorul fragment epic”1 conține urme de comentariu pe text, precum și noțiuni literare ce pot trezi amintiri legate de orele de limba și literatura română!

Prolog

Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci sorele e tot mai mic..”
 (Octombrie2, de George Topîrceanu)
Ca în fiecare toamnă, de-o bună de vreme încoace, indiferent de condițiile meteo, nostalgici, entuziaști, sau poate doar curioși, membrii clubului Speotimiș, fostii, actuali, viitori și prieteni de-ai lor se adună la gura peșterii Românești. (Expozițiunea sau partea introductivă în care autorul prezintă locul, timpul acțiunii și unele dintre personaje)
Motivul pentru care are loc această mobilizare masivă de voluntari, plus echipamente conexe  este organizarea tradiționalului concert oferit de Filarmonica Banatul Timișoara tuturor celor care reușesc să ajungă la peșteră în intervalul producerii momentului artistic. (Intriga sau faptul important care determină întreaga desfășurare a acțiunii)
Deși pregătirile se demarează, de la distanță, cu mult înainte de concert, primele echipaje descind în satul Românești cu câteva zile înainte de eveniment. Determinarea cu care au pornit și în acest an îi ajută să înfrunte fără probleme noroiul de pe drum. Odată ajunși la destinaţie se instalează cu toate acareturile și aprind focul cu multă strădanie (lemnele ude, uscate la primus, se lasă într-un final mistuite de flăcări). Activitățile se desfășoară acum în jurul vetrei. Caută în traistă de-ale gurii, se cinstesc cum se cuvine, stau la povești până se satură de trăncanit ori îi cheamă somnul și se-ascund în sacii de dormit până la ziuă. 
În zorii dimineții gândurile lor se îndreaptă fie spre ziua de ieri, fie spre cea de azi, fie nicăieri căci  prezentul e suficient prin liniștea și simplitatea din jur.
Reveria nu durează mult. Se află aici cu un scop. Prin urmare, se reapucă cele lumești și timpul trece cu folos. 
Spre amurg densitatea pe metru pătrat de intrare în peşteră creşte. Ajung şi cei scăpaţi din corporaţii sau alte locuri de muncă procustiene. Sătui de traiul superficial de la oraş îşi revendică acum dreptul de a se simţi cu adevărat liberi preț de două zile. Vin să ia binecuvântare de la natură și să fie alături de prieteni împreună cu care vor munci pentru folosul comunității.
Că tot veni vorba despre ei, puşi mereu pe şotii nu se lasă mai prejos nici în acest an. Au ales să facă o surpriză celui mai “tăcut”, “harnic” şi “manierat” membru al grupului. Care, în plus, manâncă “foarte puţin”, “nu se atinge de proviziile altora, refuzând vehement orice bunătăţuri oferite de alţii” şi “nu se plânge niciodată”, chiar dacă îi este foarte greu!
O greşeală nevinovată, un mic detaliu scăpat din vedere în practicarea, la modul neprofesionist a unui hobby, cum ar fi, de exemplu, echitaţia, la care se adaugă dacă se adaugă mijloace tehnologice avansate te fac celebru în cîteva ore. La fel s-a întîmplat şi cu omul nostru, căruia mare i-a fost mirarea cînd s-a văzut, aici, departe de civilizaţie, pe un afiş de dimensiunile unui panou publicitar!

 Negura se lasă din nou peste pădure. Focul este resuscitat, bucatarul pregătit, ceaunul golit.  Bomboanele M&M’s care-l umpleau până adineaori, aduse tocmai de pe tărâmuri olandeze de prietenul nostru zburător fac loc cărnii, legumelor și condimentelor. Populația trebuie hrănită serios, prognoza pentru ziua următoare anunțând soare și ... treabă! Dar până atunci, “dă-i cu una, dă-i cu alta”3.. sete mare după o masă așa copioasă, ascultăm frumos o muzică bună, stăm la taifas, râdem, glumim bucuroși de revedere până cînd ne lăsăm, rînd pe rînd, pradă somnului, lasând liliecii să zboare în tihnă pe tura de noapte. (Fragment al narațiunii în care se face o trecere subtilă de la pers. a III-a, plural la persoana a II-a, plural, deoarece povestitorul se alăturadin acest moment pesonajului colectiv “organizatorii”)
O nouă zi se anunţă zgomotos. Ne trezim pe ritmurile unei muzici alerte şi rămânem “băgaţi în priză” până noaptea tîrziu, inclusiv. Mic dejun la ceaun, reflectoare, topoare, drujbă, hârleţ, scări, balustrade, cabluri, generatoare, ceapă, cartofi, morcovi, carne, cuţite, lemne, foc, apă, sticle, scaune, … toate trec prin mîinile noastre şi lucrurile încep să capete formă.
Pe parcursul întregii zile de sâmbătă mai sosesc oameni, de-ai noştri, care rămîn şi de-ai locului sau, de te miri pe unde veniţi să viziteze peştera, care pleacă.  (Desfășurarea acțiunii este partea cea mai întinsă, care cuprinde faptele, întâmplările determinate de intrigă)

                După apusul soarelui efectivul numeros şi compact se-apucă de sărbătorit. Bucuroşi de revedere şi animaţi de muzică dănţuim, ciocnim, ne veselim, râdem cu poftă. Pe cînd cheful e în toi se dă sfoară’n chermeză că trebuie adusă una bucată generator din poiană. O parte din flăcăi sunt nevoiţi să plece într-acolo! Iau cu ei voia bună şi pe trompetistul de serviciu, care încadrat în peisajul feeric, dat de lumina lunii pline face să le pară munca mai uşoară. Se întorc victorioşi la vatră şi mai sărbătorim o vreme. (Punctul  culminant (intern) este partea care cuprinde momentul de maximă intensitate în desfășurarea acțiunii)
                Şi cum nimic nu durează o veşnicie aşa şi petrecerea noatră se stinge încetul cu încetul pe măsură ce participanţii cad pe capete la somn răpuşi de obosoală sau de licorile tradițional-fructate (prune, struguri …)! Cu atât mai mult, cu cît suntem avertizaţi că începînd cu orele 5-6 ale dimineţii se vor efectua în peşteră lucrări de amenajare a spaţiului, care vor disturba cu siguranţă liniştea publică.

                Ziua pentru care ne-am pregătit temeinic începe exact aşa cum a fost anunţată. Ne trezim şi urmăm paşii binecunoscuţi. Cei vechi cunosc regulile, iar cei noi se adptează din mers. Rutina este aceeaşi ca’n fiecare an: mâncat repede5, stins focul, strîns lucrurile, împărţit sarcinile, ţinut mulţimea în poiană pînă intră orchestra şi instrumentele6, străjuit intrarea în peşteră, oameni pe culoar pentru plasarea corespunzătoare pe scaune a invitaţiilor7, păzit rucsaci, fiert vin pentru intermezzo, vîndut tricouri, debarasare peşteră şi dute-vino pe potecă.  (Punctul culminant (oficial) este partea care cuprinde momentul de maximă încordare în desfășurarea acțiunii)
                Şi uite-aşa se încheie încă o ediţie de “Româneşti”, similară ca format cu celelalte, dar având în acelaşi timp particularităţile ei. În acest sens cel mai mult ne bucură că anul acesta nimeni nu s-a mai prăvălit în nici-o prăpastie! Dar şi că vremea a fost prietenoasă, oamenii veseli, Maurice din nou alături de noi, la fel şi altii care au revenit după multă vreme. 
Şi-am încălecat pe-o şa si… Nu! Stai aşa. Ăsta e alcineva!
Eu încalec pe o frunză,
Prind în zbor buburuză,
Şi închei povestea mea,
            Bună, rea cum o fi ea!  (Deznodământul sau ultima parte, cuprinde sfarșitul acțiunii, al evenimentelor)

       Note de subsol

      1.       Formularea poate fi atribuită textului de mai sus  doar cu mare îngăduinţă din partea cititorilor avizați, dar mai ales a criticilor literari, care m-ar închide dacă ar lectura cele scrise și ar vedea că am încălcat cine știe ce reguli de bază
      2.       Versurile poeziei Octombrie pot fi regăsite şi în variantă muzicală de excepţie, fapt care se datorează  marelui artist Tudor Gheorghe
      3.       Parte de text cenzurată
      4.       Ne-am cam întins cu omleta…
      5.       Nu ne iese niciodată, ne e frică să nu ne stea’n gât!
      6.       Aceleaşi insistenţe ca de obicei!